Toate se transformă neverosimil în puf de păpădie, în adiere de vânt, în colb luat de vârtejul uliței secată de vlagă, dacă nu te-ai înfruptat în plină viață cu savoarea, dar şi disgrația pământului care te ține.
Zadarnic vei continua să simulezi că-ți sunt dragi norii urgiei, că iubeşti ploile calde, pentru că aduc curcubeul, că luna e mai arătoasă când e plină, iar lanul după treier mai mult mângâie decât înțeapă, dacă nu ai admirat îndeajuns ceea ce-ți aparține-viața ta.
Până la urmă, o discuție tet-a -tet cu Ea e indispensabilă, crucială chiar. Trebuie să-i rezervi o fereastră în calendarul din birou şi după aceea s-o inviți la o cafea vorbitoare de sincerități. Să-i povesteşti cum ai cunoscut-o cu adevărat; cum ți s-a părut atunci şi cum este acum; să-i spui că-i cea mai frumoasă şi abia după o poți întreba, de ce este nemiloasă, dură, de ce are prostul obicei de a cere imediat după ce abia a oferit? Îi vei pomeni şi despre atrocitatea unor zile de care cu greu ai scăpat atunci cãnd ea te-a pus la încercare. Important să nu uiți că toate astea au nevoie de decor, de ambalaj, pentru că draga de ea s-ar putea pătrunde de finețea cafelei cu zaț şi îți va ghici intenția. Ai grijă deci să nu-i lezezi amorul propriu, că s-ar putea să iasă fără a plăti consumația zilei, iar tu să mai descoperi în contul tău de călător încă o colosală gaură a trădării de aproape.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu