Acolo unde există empatie, sufletul se simte acasă. 

Acasă s-a simțit si echipa Linia Roșii Italia in compania celor 31 de femei minunate, venite din diferite orașe: Roma, Parma, Modena, Bologna, Brescia, Milano și București. 

Toate unite de aceeași dorință: conexiune, liniște, empatie, curaj și eliberare, într-o drumeție pe care doar inegalabila Ina Birca a putut să o ghideze.

Am pornit încet, dar sigure și determinate să ajungem pe creastă ca împreună, de acolo de sus, de la înălțime să spunem ferm: STOP VIOLENȚA.

Pe măsură ce urcam rucsacul fizic s-a contopit cu rucsacul invizibil al vieții. Astfel, până în vârf de munte fiecare femeia a reușit să conștientizeze că e timpul să se eliberereze de propriile poveri.

 Au făcut-o simbolic, construind un munte al eliberării.

 Drumul în sine a fost despre eliberare!

 Iar conectarea cu natura un lucru iminent.

Am înțeles, că muntele are un mod aparte de a apropia oamenii, iar potecile lui șerpuite și dificile, știu cum să fure din oboseală, din griji, din frici, din greutatea gândurilor și să le risipească în neant. Asta s-a întâmplat.

 Acesta a fost scopul nostru!

Această drumeție a fost mai mult decât un mesaj, mai mult decît o evadare, mai mult decât o dorință: a fost o călătorie de autocunoaștere, de conștientizare că singura forță capabilă să mai salveze lumea este empatia pură, acea empatie care nu are nevoie de cuvinte. 

Rămânem cu emoția, cu vibrația care nu se va mai șterge și cu certitudinea că femeile chiar pot întoarce munții. Nu doar să îi urce, nu doar să îi cucerească, nu doar sa-i coboare, dar să îi mute din loc, prin simpla și uriașa forță atunci cînd se întâlnesc și se unesc.

Și da: unele drumeții nu sunt doar despre munți, dar despre persoanele cu care împarți același traseu.❤️⛰️

Cu mulțumiri, 

Echipa Linia Roșie Italia.

Va salut. Ma numesc corina, sunt o supravetuitoare a violenței domestice, dar mesajul meu de astazi nu va fi despre durerea și nedrepratea acestui flagel, ci, din contra despre purere, solidaritate, renastere.

 Or, noi, cu dv, pentru asta  ne am adunat astazi: sa lansam um mesaj de solidaritate catre toate femeile care traiesc inca in cercul vicios al violenței.

Spuneam ca ma identific cu notiunea de supravetuitoare pentru ca o victima a violenței domestice va purta pe umeri pentru intreaga viata stigmatul umilintei daca nu va fi pregatita sa lupte pentru a supravetui intr-o societate, comunitatea care nu are suficiente resurse ca s-o apere. Nedreptatile intalnite, replicile acide, comunitatea gata să te puna la zid pentru decizia de a pleca dintr-o relatie abuziva, s-ar parea ca ar trebui s-o dezarmeze. Dar imediat intervine simtul de supravetuitor si constientizezi ca ai doua cai: sa supraviețuiești sau sa te intorci de unde ai plecat.

Eu am ales sa supraviețuiesc, sa renasc. Iar daca aveti astazi, in anturajul dv femei care traiesc in spatele usilor inchise frica, deznadejde, umilinta, va indemn sa le fiti alaturi fara a le judeca, fara a va impune parere, fara a le forta decizia, incurajati le sa vorbească, sa va povesteasca despre cum se simt, pentru ca adevarata vindecare de acolo vine. Din prezenta celor dragi. Curajul vine din sprijin constant.

 Va rog sa nu obositi sa le fiti alaturi. Iar ca efortul nostru sa dea roade sanatoase, avem nevoie de organizatii care sa-si asume sa fie vocea femeilor care inca nu pot sa vorbească. Sa le ofere suport real pentru a supravetui intr o lume in care femeia e privita prin prisma traditionalsmului toxic: "asa a fost mama, a asa a fost bunica si ca ele eu voi fi și eu". 

 Va indemn sa veniti la evenimentele @linia rosie italia, pentru a ne sustine sa continuam lupta pentru drepturile femeii. Impreuna sa spunem Stop violenței! La fel, va indemn sa fiti curajoase, sa impuneti respect pentru propria persoana si da, sa va iubiti mai mult si atunci nimeni nu va ma putea sa va raneasca!

îndemn la fericire

       Sunt un om cu multiple traume. (Cine nu le are?) Unele vin din frageda-mi pruncie, iar altele le-am adunat pe rând, puțin câte puțin din experiențele proaste pe care le-am avut. Dar asta nu înseamnă că regret că am iubit, că am suferit, că am cunoscut tradarea și consecințele ei. Nu regret nici că am ales prost și de multe ori foarte prost oamenii pe care să-i iubesc. 

Din toate am învățat. Pe toate le-am transformat în lecții pentru mine, nu pentru alții. Astfel am ajuns să înțeleg că viața m-a pus mereu la încercare, dar mi-a oferit mereu piste de zbor, fragile, dar piste. M-a lăsat pe mine să aleg unde și când se va întâmpla aterizarea propriu-zisă. A fost cam  buclucașă cu mine uneori, dar toate au avut un scop: trezirea mea. Dar nu m-a abandonat.

    Nu m-am abandonat nici eu, deși am tras cu mine de pământ poate mai mult decât au făcut-o alții. Mi-am ignorat nevoile din dorința de a fi iubită. Dar n-am fost decât atunci când am înțeles că nu te pot iubi alții până nu o faci tu. Noi atragem exact ceea ce suntem și credem despre noi. Dacă tu crezi că nu meriți să fii fericită, nu vei fi niciodată. Pentru că fericirea e mai mult o stare. O trăire cât o clipă. Dacă ai ratat-o, totul din jurul tău va arăta a neîmplinire. 

Așa am ajuns să înțeleg că nimic nu este mai banal decât dorința de a fi fericit. Toți ne dorim să fim fericiți, dar uităm să fim atunci când se ivește clipa.

Uităm să savurăm din potirul ei când îl avem în față și lăsăm să ne scape printre degete partea prea plină a lui. Fugim. Ne abandonăm, după care regretăm "clipa cea din urmă". 

E aproape firesc să greșim și e omenește să nu le știm pe toate. Dar clipa de răgaz cu tine însuți, ar putea să fie salvarea.

De aceea, haideți să începem a fi fericiți/ fericite de azi. Haideți la o doză de iubire de sine cu gust de cafea sau scorțișoară. Cu gust de "buratino" sau "crem-soda". Dar, haideți de azi să fim fericiți/fericite!

 

Pentru că fericiți putem să fim sau să nu fim. E alegerea noastră a fiecăruia. Putem alege să ne lingem rănile toată viața ori, din contră, să alegem trezirea din întunericul în care ne-am abandonat sufletul sub dominația traumelor noastre. 

E timpul să punem mână pe bagheta magică din noi și să începem edificarea ființei interioare care e demnă de toată fericirea.