Bine nu se vede decât cu inima

       

          imagine: pinterest.com
       E dimineață, curtea școlii e împânzită de larmă de copii. Toți se grăbesc să ajungă înaintea clopoțelului și să-și ocupe locul în bănci, doar Doru își poartă pașii stângaci spre clasă. El a uitat să-i aducă doamnei învățătoare crizantemele ce și-au scos bobocii la soare ca să înflorească și să se pârguiască în lumina lui. Deși mama, i-a amintit cu noaptea-n cap, când a dat să plece la cules de struguri, el a uitat și gata.

Dar cum să nu uiți dacă nătăfleața de soră-sa vrea tocmai azi, de ziua tuturor învățătorilor, rochia în buline? 

      Tocmai azi și-a amintit că de prea multă vreme n-a condus-o la grădiniță și parcă n-ar fi fost de ajuns toate astea, și-a mai uitat și păpușa acasă, așa că Dorul a mai tras o fugă să i-o aducă. Și, să vezi, toate treburile astea de oameni mari l-au făcut să uite de flori. 

      Trec in grabă pe lângă el, copii mai mari, mai mititei și toți, dar aproape toți au în mână buchete. Intră grăbiți pe ușa școlii, care  și ea a îmbrăcat rochie de gală, exact ca Mădălina, soră-sa. E imensă școala lui, o zi întreagă nu i-ar ajunge să -i cunoască toate ungherele, dar azi, e și mai mare cu brațele deschise. 

  - Oare ce va zice doamna învățătoare, se gândește Doru?  Va observa că astăzi nu i-a adus flori? 

     Mânat de acest gând Dorul pornește spre clasă și ticluiește un plan. La recreația mare, când toți ai lui vor fi furați de joc, el va trage o fugă până acasă, că nu locuiește decât peste două garduri de școală și-i va dărui bunei lui învățătoare, care astăzi e numai lumină, numai zâmbet, cel mai frumos braț de flori. Și când totul părea pregătit, iată că se aude strigat:

- Dorule, trezește-te, băiete, e timpul să-l lași pe moș Ene, că uite, te prinde clopoțelul pe drum. Dar vezi, nu uita, că azi toată școala e numai sărbătoare, ca de zi mare trebuie să fii gătit și tu.

- Atunci trebuie să -mi iau și florile, că toată noaptea le-am rătăcit prin vise. Vreau să o surprind pe doamna învățătoare cu cele mai boghete crizanteme, sare ca ars din pat Doru.

E tare fericit că toată aventura cu buchetul de flori, pregătit pentru un om important din viața lui, a fost doar un vis. E convins că doamna învățătoare se va bucura și-i va spune, așa cum le spune mereu:

- "Bine se vede doar cu inima, de aceea, dragii mei discipoli nu încetați să creșteți oameni buni, copii cuminți, îndrăgostiți de carte și atunci, dar numai atunci, inima voastră vă deschide ochii ca să privească blând la tot ce ați făurit voi " 

    Astfel ne răsplătește doamna profesoară  faptele noastre de oameni mari. E cea mai minunată ființă pe care am cunoscut-o după mama și soră-mea. 

       Dorul știe bine ce spune, pentru că, din banca-ntâi, unde stă el și Dumitrița, o colegă oacheșă, pe care o cunoaște încă de la grădiniță, ochii învățătoarei lui sunt cei mai superbi, cei mai radioși și nu doar pentru că el, Doru i-a adus flori, ci pentru că buna lui îndrumătoare a fost binecuvântată de o zână bună la naștere, să se facă învățătoare, să fie zâna tuturor copiilor care vor făuri destinul țării și al lor. Acest lucru l-a citit în ochii ei atunci când literele din abecedar păreau pentru el doar niște înscrisuri înșiruite la  întâmplare.

      Acum, că știe să citească și să scrie nu va înceta să-i mulțumească zânei care l-a învățat cum se scrie "mama", "pace", "soare".      ...Și tot de la ea a învățat că bine se vede doar cu inima îndrăgostită de tot și de toate.