Bună dimineața, ziuă nouă!

   

                    imag.pinterest.com

     Bună dimineața, ziuă nouă! Bună dimineața, rutină! Ce mai faci? Cum o mai duci?

    Așa începe o zi în care te pomenești că tot ce făceai ieri, s-a ruinat, iar azi e musai să o iei de la capat. E imperios necesar să te reinventezi, pentru ca zilele să nu se amestece ca culorile de pe pasarela Soarelui, ci să se distingă măcar prin stropul de brumă tomnatică. 

     Lumina unei zile mohorâte abia de se zărește când îmi crap geana grea de nesomn și mă încumet să cred că ea intenționat mi se așează pe pleoape doar, doar să simt și eu un punct de reper. 

    Lumina dimineții e punctul meu de reper, mă sprijin de ea ca să îmbrățișăm împreună apusul. Iar apusul aduce cu sine liniște și miracolul că "uite, a mai trecut o zi". Uit că calendarul, ca și ornicul e supărat pe timp și îți scade zile, ore, dar îți adaugă ani, ani peste care a trecut securea războinică a batrânului Cronos. Și, dintr-o dată, mă pomenesc că am uitat să mai fiu eu, că străina din oglindă nu-mi mai seamănă, iar ochii vii de odinioară, au rămas să privească în gol a așteptare. S-ar părea că tabloul e sumbru, dar nu e, e timorat un pic de incertitudinea ce o aduce deseori noua zi. Și nu catadicsește să se ia la bătaie cu timpul, că oricât de galeș n-ar fi, tot  hulpav și răzbunător rămâne.

 Știu asta,  de aceea, tot ce-mi rămâne, este să-l salut de la fereastra zilelor mele albe, fluturând același gând: 

     "Astăzi e o nouă zi".