Promisiune

 

                 Imagine: pinterest.com
  De azi, în două zile, îl petrec pe acest octombrie zănatic cu nerăbdarea copilului de a-și îmbrățișa mama.

     De azi în colo, fiecare ticăit de ac îmi va confirma, iminamente, că nisipul din clepsidra timpului e un fir din Marele Tot, ce se prelinge lichefiat printre ieri și azi.

    De azi în colo, îmi promit să nu mai privesc în gol, căutând clipe efemere, ci să ochesc spre mâine cu abilitatea țintașului angrenat în lupta libertății. Vreau să privesc la ziua care vine cu încrederea că pot, că voi reuși să urnesc mașina timpului din loc. Și voi reuși să urc la bordul ei și ca un cârmaci iscusit ce sunt, o voi pune în mișcare, o voi îmblânzi ca să mi-o fac prietenă, pentru că tot ce îmi doresc este să mă las strânsă la pieptul prietenos al copiilor mei, de unde să nu mai plec niciodată. 

    De azi în colo, mă încred în el, Timpul, pe care încerc de ceva vreme să mi-l fac prieten, să-l las să-si facă treaba, de a se urni iar și iar, așa cum știe el mai bine spre mâine, punând în desagă amintiri cât să învăț a prețui clipa care mi-a fost dată azi ca o bucurie.

     De azi îmi promit să mă izbăvesc de ieri, amplasând tot ce mi-a adus bucurie într-un azi luminat de speranța că mâine mă va găsi stăpână peste tot acest legământ.

    Îmi declar să privesc doar înainte, doar voi descoperi astfel mult mai ușor secretul unui suflet eliberat de mrejele veninoase ale trecutului, care se ține ca un scaiete de cochilia pe care o port în spate ca un blestem de când peste altarul meu a coborât bezna agasantă a decepției.

    De azi mă purific, lăsând acest Octombrie să-și așeze prima brumă, cu o indiferență morocănoasă, peste creștetul deznădăjduit de frecvente frământări sufletești, pentru a-l determina să fie rațional și încredințat că privitul de la distanță, dar înainte înseamnă izbândă, înseamnă libertate, înseamnă să vețuiești într-o bulă de atemporal.

    Din acest moment îi dau timpului indispensabilul timp, pentru a revela în voie despre tot ce este praf din anticul Cronos, dar și despre nepieritoarea forță ce-l amplasează într-un Mare tot.