Gând

     

          imagine: pinterest.com
        Ziua în care m-am nascut a fost o zi obișnuită. Nu că as fi putut pretinde ca ea să fi fost o zi mare, din aia cu sfinți, dar macar așa, cât de opac să se fi zărit o stea norocoasă pe strada mea. Dar n-a fost să fie. A fost o zi de pomină macar pentru părinții mei. Asta da satisfacție. Cică tata a ținut-o într-o petrecere o săptămână, de bucurie mare, iar biata mama era extrem de fericită că am măcar ochi albastri și da, că o să port nume de vedetă. 

      Ei, mama și tata,  au ales să-mi dea un nume de radio, de tv. Am zis vedetă, pentru că la ora aceea se perindau prin fața ecranului TV mai multe tizuri de ale mele: Corina Chiriac, Corina Fusu etc. Și părinții mei, cumva furați de candoarea și profesionalismul acestora mi-au dat și mie, pe lângă nume și ce au putut. Au avut din plin frumusețe, mi-au dat, au avut dragoste de împartășit, n-au așteptat și mi-au injectat-o cu tot cu nerv ca să nu mă pomenesc într-o zi că n-are de cine să-mi fie dor. Și uite așa: din dor în dor, am ajuns să mă pirpiresc la umbra lui ca o floare de nu-mă-uita. 

     Azi mă surprind citind în stele, în speranța că am și eu pe bolta dintre cer și pământ o stea, una care să mă deconspire, să-mi arate din deget atunci când calc prin străchini. Că na, mi se mai întâmplă și mie să mai dau prin gropi de la atâta căutat. Și deseori mă prind la gândul că visez la cai verzi pe pereți. Că lumea din care fac parte mă iubește, așa cum o iubesc și eu. Că oamenii pe care-i am aproape chiar îmi sunt aproape; că binele pe care l-am tot făcut, dezinteresat, se răsplătește cu bine; că florile pe care le-am crescut își vor deschide fața către mine, iar bărbatul pe care l-am iubit mă va iubi și el. 

    De toate mi-au pus în traistă mama și tata, dar totuși au uitat ceva, au uitat norocul pe masa din sufragerie. N-au vrut să-l deranjeze cică juca table cu vecinul de peste drum. Era tare nenorocit că acela îi luase un cal și atunci, li s-au făcut milă de el și l-au lăsat, în capul mesei să-și lingă rănile. Iar mie mi-au promis că mi-l dau pe urmă.  Și ce credeți? A doua zi, ia-l de unde nu-i.

      Și uite așa, cu de toate la purtător, dar norocul ia-l de unde nu e.

    Azi să mă plâng ar fi un mare pacat, pentru că părinții mei, mai ales mama, cea cu Dumnezeu în suflet, mi L-a dat pe El să mă ocrotească, să mă păzească de necaz și să-I plâng pe umăr atunci când îmi va fi greu. El are grijă de mine, dar și de cei cărora le-am dat bruma de noroc, ca să o pună la încolțit pentru a da rod nou.