Nu-ți cer să mă ierți

              Imagine: pinterest.com
          Nu-ți cer să ma iubești o viață, pentru că sunt convinsă că iubirea e  asemeni valului de apă care se întoarce la mal cioburi dacă nu te-ai prins în vârtejul lui înainte de a îmbrățișa marea. 

     Nu-ți cer nici măcar să mă urăști pentru că această nedreptate te va secătui de seva dătătoare de viață, iar eu, tot ce vreau e să nu fiu vinovată de dezechilibrul tău moral. Cred că poți crește pe propriile picioare vâsle pentru barca care e gata să se scufunde și să renaști din valurile spumegânde ca un Adonis, gata de alte jertfe în numele Afroditei la care visezi. Nu-ți va fi ușor, dar impulsionat de dorința de a dărui iubire și de a primi mult râvnita bogăție, vei insista să fii fericit. Meriți, după ani de eșec, după nopți de zbucium să trăiești împlinirea într-o altă grădină. Fii sigur, că de data aceasta te vei îngriji cu iscusință de torța care ți-a luat timp să o aprinzi. 

  Acum nu-ți cer să mă ierți, poate mai târziu când voi fi dispusă să privesc cu ochi de amic la brațele care mi-au legănat nopțile, la ochii în care mi-am delectat cu noblețe sufletul ca o văpaie. Poate atunci da. Dar acum nu sunt pregătită să-ți cer să mă ierți.  Stiu, mai târziu când voi putea să împărtășesc cu tine din visurile mele, pentru care făcusei o obsesie, ți-o voi cere.Dar azi nu pot. 

    Azi vreau să zbor mai sus de cât cuprind cu privirea, mai sus decât pot visa și nimic nu ar putea să-mi împiedice acest dor de libertate. Vreau să nu-mi mai fie rușine să privesc la mine cu dorință, cu poftă de viață. Chiar nu mai am timp să mă războiesc cu mine, cea pe care am tot ignorat-o ani în șir. De aceea n-am să-ți cer nici măcar să mă ierți...