Am surprins-o spunându-și rugăciune. Era cu părul curs pe spate și-n cămașă de noapte asemeni unui serafim coborât pe pământ să împartă lumină oamenilor. Era îngundurată, iar privirea pură de fecioară îi era îndreptată spre cerul luminat de rugăciunea ei. Am privit-o îndelung minunându-mă de devotamentul ei pentru cele sfinte, se ruga în gând, în singurătate, cerându-i Atotputernicului o cale de izbândă pentru Fiul său răstignit în Joia Patimilor.
Așa era bunica mea: milostivă față de aproape și față de Dumnezeu. Dar în noapte Învierii era specială, inundată de smerenie florilor de crin ce străjuiesc altarul asemeni heruvinilor din dreapta Tatălui. Era pură, candidă în acele momente de închinăciune.
Toată lumina din rai era stăpână peste casa în care domnea icoana bunicăi mele, iar noaptea de dinaintea Paștelui cu atât mai mult lua forma grădinii unde-și întâlnea Mântuitorul apostolii, deoarece bunica mea obișnuia să scalde casa într-o nesfârșită rugăciune, astfel încât la Învierea Fiului toată suflarea să sărbătorească această minune cerească.
Așa era bunica mea: milostivă față de aproape și față de Dumnezeu. Dar în noapte Învierii era specială, inundată de smerenie florilor de crin ce străjuiesc altarul asemeni heruvinilor din dreapta Tatălui. Era pură, candidă în acele momente de închinăciune.
Toată lumina din rai era stăpână peste casa în care domnea icoana bunicăi mele, iar noaptea de dinaintea Paștelui cu atât mai mult lua forma grădinii unde-și întâlnea Mântuitorul apostolii, deoarece bunica mea obișnuia să scalde casa într-o nesfârșită rugăciune, astfel încât la Învierea Fiului toată suflarea să sărbătorească această minune cerească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu