Era, cu adevărat răvășită din pricina unor neînțelegeri mai vechi cu fata din vis ce-i era musafir nepoftit de la o vreme. Nu dormise toată săptămâna, iar gândul că ar putea să vină și la noapte o deposeda de vlaga anilor, de aceea a hotărât, dis-de-dimineață să pornească spre izvorul făcător de minuni în speranța că se va curăța de ceața grea ce-i aduce în fiecare noapte umbra unei arătări pe care are impresia că o cunoaște de undeva. Era chinuită de fata cu plete aurii în fiecare seară, de cum punea capul pe pernă, copila își despletea cosița și o privea nestingherită până în zori, măcar să-i fi vorbit ceva, dar așa toată comunicarea lor se rezuma la așteptarea zorilor.
Am încercat să aflu cum a început această aventură nocturnă și dacă cumva venirea copilei a fost precedată de vreun semnal, pe care poate l-a ignorat, iar acum nu face decât să-și înfrunte orgoliul lezat.
- Parcă n-am avut de furcă niciodată cu oameni necunoscuți, nu țin minte să mă fi luat la harță cu nimeni altcineva decât cu propria-mi arătare, pe ea sunt foarte revoltată, nu mă lasă nici măcar să mă uit în oglindă fără a-mi aminti că am fost tânără și frumoasă, dar acum nu mai sunt. A uitat, ranchiunoasa, că am purtat-o la braț prin toată tinerețea mea, i-am arătat lumea în toată măreția ei, am purtat-o despletită prin nopțile de vară, oferindu-i savoarea și grandoarea unor vise pudice de care nici azi nu pot să mă desprind fără să retrăiesc momentul de agonie al vârstei, pe care mi-a fost dat să-l trăiesc datorită deșucheții ei. M-am ars de nenumărate ori, împinsă de nerăbdarea și neastâmpărul ei. În rest, nu mi s-a întâmplat nimic din ce nu mi-aș aminti acum.
- Atunci e clar! Și zici că parcă o cunoști de undeva?
- Ce poate fi clar când îți spun că nu știu ce vrea de la mine copila din vis, deși parcă am văzut-o pe undeva?
- M-am prins, copila din vis, ești mata, la vremea visurilor. Este copila neastâmpărată pe care ai evocat-o ori de câte ori te-ai privit în oglindă. Ai acuzat-o, ai condamnat-o la moarte prin simplu fapt că ai uitat să Te bucuri de clipa ingenuă a vârstei, ai refuzat să privești cu ochi limpezi ziua de mâine, crezând că frumusețea e doar ceea ce se vede în oglindă, când, de fapt, ea vine din seva unor muguri care se luptă cu viața în fiecare primăvară. Sunt sigură că cișmeaua lui Sasu, este locul de rugăciune impregnat în oceanul luminat de amintiriri și retrăiri de altădată, iar privind în oglinda ei, vei vedea copila cu păr bălai ce te tot chinuie de săptămâni, doar că îmbătrânită și resemnată. Asta vrei?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu