Evadare

     Mi-am imaginat cum ar arată de azi libertatea mea...

     E nerăbdătoare să-şi pună adidaşii, cumpărați la pachet cu alte nimicuri şi să plece aşa, de nebună fără vreo treabă. Ştiu, comportamentul ei ar putea stârni controverse printre cei cu reticențe la asemenea porniri, dar eu nu fac altceva decât să mă delectez cu sinceritatea bucuriei ei. O îndemn să-şi pună şi pantalonii de denim, odată ce-a ales adidaşii şi ea zâmbeşte, semn că i-am citit gândurile. O ador când e veselă, de aceea, o încurajez să-şi dosească în rucsac cele trei lucruri care i-au lipsit în izolare, iar ea se opune, spunându-mi că tot ce i-a lipsit cu adevărat este cerul cu stele şi mireasma luncii înflorite, şi tot ce vrea e să colinde fără mască sub bolta cu cocori şi să asculte liniştea codrului sub bolțile aprinse de verde. Îi dau dreptate, confirmând că nimic nu este mai spectaculos decât o primăvarā în libertate şi o las să zburde realmente pe caldarâmul ce- i şerpuieşte  sub picioarele sprintene de căprioară.

     Îi admir elanul feciorelnic şi-mi imaginez temnița în care a fost ferecată această nevinovată arătare, şi mă simt înaripată că am reuşit să pun la cale o evadare ca în filme, mie mi-am pus mască ca să trec de garda de fier, iar pe ea am prefăcut-o în privighetoare, rugând-o să zboare unde va vedea cu ochii, dar să nu uite să cânte, pentru că cântecul ei va scoate din temnița angoasei şi a fricii toată suflarea omenească.

    Odată scăpată, libertatea mea a luat chipul unei cosânzene moderne împărțind din bucuria evadării cu fiecare şi  ignorând cu nonşalanță toate restricțiile impuse de acel martie anxios şi lipsit de iubire.