Rugăciune

 

     
                 
       Măi omule: domn, cerșetor sau bogat, ar fi cazul să-ți recunoști înfrângerea, neputința, e  nedrept să te dai mare, când defapt ești cel mai fragil și neputincios în fața unei sorți ”pecetluite” încă de la naștere. Inutilă e revolta inimii tale, îndrăgostite de viață, dacă în momente de restriște nu ai puterea să ridici capul din umbra pământului, pe care tot ai alergat de nebun, ca să aduni palate, spre adevărata putere de mântuire. Acolo e salvarea și forța sacră de care ai nevoie acum, când inima ta plânge și imploră vremuri cu curcubeu. De aceea, hai să înălțăm rugi de slavă și să ne încredem în adevărata putere dumnezeiască, care cu adevărat face minuni și indubitabil- înalță curcubeie.
      De azi, omule, te așezi smerit în fața Atotputernicului, pentru discuția restanță: te revolți, plângi, zâmbești, dar trebuie să ajungi la o înțelegere cu Creatorul tău și al meu, El trebuie să știe despre suferința ta, care este și glasul ”Golgotei” pe care îți duci viața.  Revoltat îi vei spune:
- Crezi, Doamne, că ai putea să mă  ierți, după ce seară de seară ți-am ignorat îndemnul:

 - Roagă-te, fătul meu!? 

- Crezi că mai sunt vrednic de mila și mântuirea Ta? Crezi că pacea sufletului meu se va înturna din potopul acestei lumi la mine? Crezi că mai sunt demn de fericirea asta pământească pe care ai zămislit-o, jertfindu-Ți fiul? 

       Cu lacrimi în ochi îi vei spune: 

- Dacă mai crezi în mine, în noi, eliberează-ne sufletul de umbra neputinței, oferă -ne şansa să Te slujim aşa cum ai făcut-o Tu, fără prihană, fără interese meschine.  Îi vei spune că nu-i  nimic mai urâcios şi monoton decât fața lumii în această primăvară, iar toatã jertfa creației Lui este zadarnică dacă lipsește zbenguiala puerilă a unor voci curioase, gata altădată  să răstoarne Coloana Infinitului, doar  să redea tinerețe și viață câmpiei cu floricele.

Trebuie să știe Doamne-Doamne, că tabloul Creației Lui  n-are nici un admirator pe mal, toți și-au ascuns capetele sub umbra tăcerii și a fricii: fricii de oameni și pentru oameni.
 Ce folos de tabloul natural pe care L-a creat pentru ochii flămânzi de rai, dacă azi sufletul acesta hulpav  este ferecat în bezna unui anotimp străin lui ?
 Ce folos de toate frumusețile plaiului  de rai, dacă ochii măicuței  sunt ascunși de geană înlăcrimată a unui destin plâns.
Asta îi vei spune, implorând iertare și îndurare, după care sufletul tău tânăr, cu fața spre soare se va cufunda într-un somn de prunc, îngânând: #totul va fi bine!