Rapsodia iubirii

 

   S-a născut dintr-un fior, din dorința arzătoare a unui zburător şturlubatic şi aventurier, care fură fără să întrebe inimi tinere, virgine. Le sechestrează în găoacea propriului suflet, lăsându-le pradă unui foc, care nu cunoaşte mântuire decât atunci când două inimi sortite vor arde într-o flacără a împlinirii şi iubirii absolute.

   S-a ciocnit la colț de stradă cu Zburătorul. Era o zi de mai, atunci când macii îmbobociți îşi deschid sufletul pentru a fi admirați de toată suflarea, darămite, de un boboc de fată care este în aşteptarea  unui zburãtor, despre care a auzit cã fură în noapte inimi pure, ce n-au gustat din savoarea iubirii adevărate.

 "Era un tânăr voievod, cu pãr de aur moale", la vederea lui i-a venit imediat în minte acest vers, care confirma că există feți-fumoşi şi-n viața reală nu doar în basme. A simțit atunci, când l-a văzut, un dulce fior, o zbatere interioară de valuri ce se unduiau într-un superb dans al fluturaşilor din stomac. L-a urmat cu privirea până hãt în depărtare, până când umbra zburătorului-nălucă s-a risipit în mii stropi de lumină, pe care tânăra copilă urma să le adune asemeni unui puzzle într-o rapsodie a iubirii.

  Era clar, inima candidă, a devenit jertfă pe altarul iubirii, care, deşi arde într-o pălălaie veşnică, va cristaliza fiecare particulă într-o feciorelnică dorință - împlinirea prin visul iubirii. 

   Odată cu venirea nopții, îi apărea în fața ochilor, tânărul cu păr de aur şi fața smeadă de la atâtea căutări. Chipul lăptos îi era luminat de doi aştri jucăuşi, pe semne arma cea mai feroce a aventurierului, şi-a zis fata, dar şi de două buze cărnoase, în care se ascundeau toate tainele lumii, ce se voiau  cât mai grabnic desluşite. N-o deranja, că despre el, vrăjitorul inimii sale, se auzeau tot mai multe poveşti: ba, că a ademenit  o tânără copilă în câmpul cu ciulini, ba că o fată mare a pornit de nebună să-şi caute ursitul, după ce în miez de noapte i-a fost răpită lumina ochilor. Şirul putea continua, dacă Năstica n-ar fi ştiut că tânărul de la colț de stradă îi era predestinat, îi era soarta pe care i-au hărăzit-o la naştere zânele bune. Ele i-au promis că va fi fericită doar dacă iubirea vieții ei va lua chipul tânărului din basm - şi uite, hoțul inimii ei, era chiar desprins din basm. I-a promis atunci că integritatea unui vis va capata forţe ascentrale, dacă îşi vor construi propriul vis de iubire. Visul, in  care ei, îndrăgostiții crează propria rapsodie.