marți, 17 martie 2020

Pacea din suflet


     
  E dificil de incorect și aberant să crezi că toate în  lumea asta ar trebui să meargă cum vrei tu și să îngenuncheze în fața ta, măi omule.
 Aproape inuman să știi că poți schimba fiecare zi, oră, secundă din viața ta și să nu o faci. E inadmisibil să te crezi un super erou azi când toți eroii sunt la datorie ca să te încurajeze și salveze  pe tine. De ce? Pentru că tu să poți și-n continuare să te dai mare și forțos pe facebook, sau și mai iresponsabil, în stradă.
  E jale lume, e un fiasco jertfa eroilor noștrii de azi, dacă noi, nu vrem să fim eroii lor de mâine. Zadarnică arderea în numele lui Hipocrate fără aportul Dumnezeului din noi. Fiecare, indiferent de cum simțim: românește, italienește, nemțește, nu zic moldovenește, că ar putea să nu ne simțim deloc, trebuie să ne unim într-un singur crez- cel de a salva omenirea de la păcatul autodistrugerii.
     Este curajos și înțelept gândul credinciosului, care înalță slavă Celui de Sus, în numele tuturor, dar și mai înțelept e aportul nostru, al fiecăruia, de-a uni acestea două și, cât timp ”stăm acasă”, să ne îngrijim de grăuntele speranței care nu moare atât timp cât ne încredem în ea. 
Și da, Ei, ucenicii lui Hipocrate, vor instaura pacea în sufletele noastre, pentru că ei pot, dar nu fără noi și fără Dumnezeul din noi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ziua în care n-am mai plâns

               imagine: pinterest      Era 4 dimineața, zi de sâmbătă când a urcat în microbusul ce avea s-o ducă pentru prima d...