01 martie 2020
”Fiecare bătaie de inimă să vă fie iubire”.
( Irina Binder)
Dis-de -dimineață mi-am prins în piept cele două mărțișoare. De fapt, m-am asigurat că stau acolo unde le-am agățat de ceva ani, cele mai firave, dar în același timp, protectoare mărțișoare-copiii mei. Apoi am ieșit să admir albul suav al vestitorilor care și-au anunțat venirea fără acordul Babei.
Erau frumoși, țanțoși, chiar galanți, salutând politicos venirea musafirilor. Băteau mătănii primăvăratice, în asonanță perfectă cu gândul meu înălțat în altarul iubirii de viață. Le-am admirat curajul și dorința de a renaște iar și iar și m-am prins în hora unei zile de duminică și de leneveală, cu ” Frunze de dor” în brațe și ciucuri alb-roșu la sânu-mi de mamă.
...și a trecut cea mai primăvăratică zi. A trecut ca multe altele, dar mărțișoarele de la inimă rămân acolo, indiferent de anotimpul ce se lasă purtat de timp.
( Irina Binder)
Dis-de -dimineață mi-am prins în piept cele două mărțișoare. De fapt, m-am asigurat că stau acolo unde le-am agățat de ceva ani, cele mai firave, dar în același timp, protectoare mărțișoare-copiii mei. Apoi am ieșit să admir albul suav al vestitorilor care și-au anunțat venirea fără acordul Babei.
Erau frumoși, țanțoși, chiar galanți, salutând politicos venirea musafirilor. Băteau mătănii primăvăratice, în asonanță perfectă cu gândul meu înălțat în altarul iubirii de viață. Le-am admirat curajul și dorința de a renaște iar și iar și m-am prins în hora unei zile de duminică și de leneveală, cu ” Frunze de dor” în brațe și ciucuri alb-roșu la sânu-mi de mamă.
...și a trecut cea mai primăvăratică zi. A trecut ca multe altele, dar mărțișoarele de la inimă rămân acolo, indiferent de anotimpul ce se lasă purtat de timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu