Nu regret lipsa sedativului din vene, decât poate că n-am scăpat de el mai devreme. Ştiam că voi reuşi să te elimin cu propriile tale arme- lipsa respectului care se face vinovat de grota sadică în care-ți duci viața. E o luptă pe care am câştigat-o mult mai repede decât te-ai fi gândit, am luptat cu un om în zodia taurului, dar care nu era deloc un taur - poate un bou nărăvaş ce a îmbrăcat veşmâtul zodiei perfecte atunci când ai dat față în față cu societatea extrovertă. Pe ea ai reuşit s-o cucereşti, pe mine încă urmează, aşa mi-ai spus atunci când nu ne-am mai avut.
Nu ştiu ce să-ţi spun, în acest moment, când armata pe care o conduci cu vehemență şi-a lăsat armele în retragere, deşi sunt convinsă că e o altă strategie a cuceritorului din tine. Atâta ştiu: nu voi mai permite ca miedul linguşitor ce ți se scurge prin vene, să-mi afecteze aripile pe care le-am ignorat, lăsându-le la latitudinea concepției tale înguste despre lume şi visuri. Mi-am ignorat zbaterile nocturne care mă puneau în fața unor visuri condamnate la moarte înainte de a se fi născut şi te-am urmat cu încredere sadică, gatã oricând să atac dacă mi te-ar fi reprosat cineva.
Dar azi gata, m-am purificat privind cerul Dumnezeului din mine şi de data asta n-am mai auzit nici un repros, aşa cum s-a întâmplat alte dăți. Din contra, am primit raza curcubeului ca pe-o călăuză de care nu aveam voie să mă desprind. Ne-am strâns într-un oftat, al vulcanului gata să erupă şi ne-am lasat invadate de puterea muntelui şi de viața veşnică a codrului, martor şi el la lungile nopți de căutări istovitoare de sine.
Azi, fila cu tine, am făcut-o ghem şi am trimis-o vântului să te judece sau, din contra, să-ți facă dreptate, atâta timp cât eu mă complac, privind la imaginea libertății din mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu