marți, 5 mai 2020

Drogul vital

     
    Se lasă privită, adulmecată, savurată, e atât de cocheta și ispititoare în acele momente încât tot ce vrei e să te arunci asupra-i cu toată imaginația minții tale și să o sorbi flămând şi nevinovat. Privind-o, te pătrunzi de vitalitatea licorii cu origini orientale şi conştient că ai descoperit raiul pe pământ, te angrenezi în enigmaticul joc al senzualului  parfum. O laşi să- ți penetreze rațiunea de simptomatic incurabil, vărsându-şi conținutul maroniu printre neuronii tăi în extaz şi dulcele fior e cel mai familiar şi tămăduitor, în acel moment. Eşti conştient că finețea parfumului ei te posedează obsesiv de dulce, făcãndu-te să -ți doreşti ca această dominația ingenuă  să fie fără sfârşit și atunci  o respiri cu toată recalcitranța porilor geloși.
   În acele momente faci legământ cu insistența diavolului, îi declari  iubire veşnică şi aştepți, iar şi iar, o nouă briză să te poarte năvalnic prin pofte despuiate şi deşucheate. Aștepți obsedant de nerăbdător o altă întâlnire, mult mai pasională, cu cea care te-a deposedat de ambiții și principii data trecută. Îi promiți că ai de gând să nu o mai  lași fără atenție și că ochiul tău întărâtat va suprinde toată opulența din mireasma ei balsamică, capabilă să te facă să descoperi prin pori și aburi robustețea ei ciocolatie, și te prinzi la gândul că este bronzul perfect pentru o divă din peninsula Arabica. E tandemul cromatic  perfect: tu - grizonat de la atâta plăcere, ea- în călduri și suavă te dezarmează.
    Ajuns în punctul în care vulcanul erupe, te prinzi că i-ai făcut cea mai longevivă  declarație de dragoste, oferindu-i la pachet, așa cum se cuvine, fidelitate și iubire eternă.
 
   
 
      

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ziua în care n-am mai plâns

               imagine: pinterest      Era 4 dimineața, zi de sâmbătă când a urcat în microbusul ce avea s-o ducă pentru prima d...