Îmi amintesc cu drag de anii când eram două copilării pe un vârf de deal îngemănat, cu dorul unor timpuri, în care copiii de vârsta noastră nu cunoșteau grija zilei de mâine: ei aveau și mamă și tată, noi ne avem pe noi și icoana chipului de mamă care ne veghea somnul și grijile de copii mari.
Tu, bărbatul dintotdeauna al casei, le orânduiai pe toate astfel încât sufletul nostru, al mamei și al meu, să nu simtă lipsa feroce a unei mâini de bărbat. Erai modelul meu, mi-aș fi dorit ca toate în lume să-ți semene, pentru că erai cel mai grijuliu și protector frate. Te adoram așa cum te înălțai înaintea tuturor, devenind scut de apărare și judecată dreaptă, dacă, doamne ferește, cineva ar îndrăzni să-mi curme mersul de gazelă, așa cum spuneai tu. Știam că avându-te pe tine nu putea să mi se întâmple nimic rău. Eram scutită de tot ce ar putea să-mi ia din farmecul copilăresc, lăsându-mi timp pentru jocul fără de griji al vârstei. Avei grijă să mă faci să cred în basmele în care tineri frumoși și înverșunați ca tine, învingeau toți balaurii, dear fi încercat să pricinuiască vreun rău fetei de împărat. Erai conștient de puterea balaurului, de aceea te-ai străduit mereu să-i înfrunți capriciile, demonstrându-i că puterea adevărată stă în oamenii pe care îi iubești și-i prețuiești, și nicidecum în mărimea pumnului, care este și ea relativă.
Azi, mă văd copila cu fundițe de odinioară pe care știai a le face mai bine ca orice soră mai mare și regret fericirea clipei risipite atât de prematur. Te văd fericit venind să ne spui cum ai reușit să faci portiță la răzor, că ai adunat ceva lampaci și ar fi bine să ne ridicăm și noi un sărăieș, în care ne-am aduna nevoile, care se înmulțeau de altfel. Te văd entuziasmat de invențiile pe care le născoceai la tot pasul și ne chemai să fim martorii celei mai sincere bucurii. Atunci în ograda noastră se așternea lumina unei zile cu mană.
Acesta erai tu, acesta te vedem eu, surioară ta, singură încă atunci. Eram convinsă că te-ai născut pe lume pentru a umple golul unei lumi, care a cunoscut marea dragoste doar la venirea ta.
Azi, la ani distanță știu că am crescut păzită de relea doar pentru că tu erai cel mai bun frate mai mare. Acelaș ai rămas!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu