Îmi plec capul în semn de -nchinăciune și respect în fața neamului meu răpus de durerea pierderii unor bunuri indispensabile - viețile celor mai tineri și fără de prihană feciori și tați, bunei și străbunei, căzuți în pământul maroniu, de la atâta durere, dintre baștina lor și a altor condamnați ca ei. Îi deplâng durerea(neamului) alături de alte sute de mii de mame și tați care n-au mai fost strigați pe nume de când sufletul copiilor lor au fost târșuite de secure păgână sub pământul durerii. Îi strigăm pe nume, pe acești îngeri nemuritori, le invocăm amintirea plină de durerea nedreptății vieții și înălțăm rugi către veșnicie, să le vegheze somnul ocrotitor de pace.
În mai *45, când unii victorioși își strigau fericirea învierii, alții, pe mal de durere, își învocau copiii căzuți de timpuriu. Când încă nu știau nimic despre viața pe care erau datori s-o trăiască, au căzut răpuși de cauza patriotului, mânat în luptă de instinctul infailibil al eroului neștiutor, au luptat fără să ne ceară nouă, urmașilor nepăsători, să le cunoaștem și să le apărăm istoria. Iar noi, ce am făcut? Le-am terfelit-o în ultimul hal, punând la zid, sub semnul mare al incertitudinii jertfa lor. Regret enorm momentul de rătăcire al celor vii, slujitorii ai altor cauze decât cele patriotice, dar nu le condamn minuta de rătăcire numai în speranța că interesul meschin, ce-i ține suspendați de cravata purpurie și panglica sf.Gheorghe, să nu-i afecteze pe eroii noștrii, care au fost impuși să se gonească după un destin străin, impropriu idealului păcii.
Azi, când visul libertății e un deziderat al propriului meu destin, știu: bunicul meu, n-a fost în zadar schingiuit de baioneta dușmanului și nici străbunicul meu, pe care nu-l voi cunoaște niciodată la față, n-au alergat să cucerească alte libertăți și victorii, ce li se incriminează astăzi, ci pe cea al cărăr ideal îl slujeau- cel european.
Indiferent de vântul șturlubatic al conștiinței îngemănate cu inconștiința, eu rămân dator să -mi învăț copiii să prețuiască victoria asupra libertății și drepturilor omului, istoria poporului îndurerat de veacuri, dar și pacea din sufletul ostenit de la atâta lupte ale eroilor noștrii: de ieri și de azi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu