Poveste

pinterest.com

  E aproape miez de noapte, dar somnul, bată-l vina, se lasă așteptat și azi. O chinuie seri de nesomn, o chinuie și gata gândul că prăpastia ce s-a lăsat între ei este mult prea sângerie și riscă să rămână  așa mereu. 

 L-a lăsat să plece, chiar i-a urat să fie fericit, deși, gândul că nu-i va mai simți căldura brațelor după o zi de muncă i se pare de-a dreptul traumatizantă. I se pare că se sufocă, că n-are aer, că lumea ei s-a întors cu susul în jos și nimeni n-o mai poate aduce cu picioarele pe pământ. Dar azi e mai greu ca niciodată, azi e ziua când ei doi s-au întâlnit, și-au vorbit într-o limbă comună - a dragostei. Azi retrăiește fiece moment și-i pare că lumina unei dimineți ar putea doar să-i amplifice dorul. Nu știe ce va face cu el, dar e convinsă că perspectiva unei vieți solitare n-o ademenește, de aceea vrea să uite că a fost trădată, uitată ca un pardesiu în foaierul unui teatru de păpuși. Acest sentiment n-o lasă să

 trăiască, să iasă pur și simpu în fața soarelui și să-i zâmbească, să se îmbujoreze în fața lui ca o copilă. 

    De cum s-a trezit, a dat cu un pic de rouă pe față, a ieșit în grădina casei să culeagă un pui de lumină pentru a și-l pune pe chip, a ciugulit aromă de tei și cu rochița de albăstrele pe ea, a pornit să culeagă boabe de speranță și frumos din copleșitoarea lumea a basmului din grădina casei părintești. N-a mai putut face fața prea mult misterului că de odată, de prin mărăcinile vecine și-a făcut apariția o umbră... Era Nelu- prostovanu, cel mai ironizat coleg de clasă. Cel mai batjocorit dintre toți doar pentru că era diferit, doar pentru că lumea în care se simțea bine era străină celor de vârsta lui. Îl iubea pe Dumnezeu, iubea liniștea și cărțile. Acesta era păcatul lui. De aici și porecla și atitudinea mea și a altor copii față de Nelu. Nu l-am văzut de când am plecat de acasă, dar nici n-aveam cum- a plecat imediat cu ai lui undeva, unde nu știa nimeni? Acum iata-l în fața mea: un tânar carismatic, cu o figură atletică alergând după fluturi, cum aveam să aflu mai târziu. Era pasionat de aceste insecte firave și misterioase, avea în colecția sa peste 100 de specii rare, adunate de prin toată lumea. Spunea că-i mai lipsește din colecție un exemplar foarte rar, un fluture împărătesc care își are țara de origini aici. Atunci chiar credeam că e vorba despre cine știe ce specie incognito, dar mai apoi i-a spus că dorul de ea l-a adus acasă.

    - Salut, Adina!

    - Nelu, tu ești? Atât a reușit să vorbească.

    - Stiam că am sa te găsesc aici, mereu te ascundeai de lume când erai tristă, îmi amintesc foarte bine de zilele în care plângeam de supărare împreună cu tine: ba după un cățeluș rănit, ba de un cuvânt, ba de-o iubire neîmplinită. Da, știu și despre asta!

      - De  unde știi? De ce ai tăcut atâta? Au fost atât de multe zile în viața mea când am avut nevoie de un prieten, de un umăr fidel și n-a venit nimeni. Acum de ce ai venit? Ce te-a adus aici?

      - De tristețea ta, am fost chemat, de tânguiala nopților albe am fost strigat și acum că sunt aici îți cer să nu mă izgonești, dragă Adina. Tu ești fluturele alb ce m-a adus în grădina cu mărăcini, tu- mi lipsesti pentru a cunoaște desăvârșirea absolutului. 

La o asemenea descoperire nu s-a așteptat Adina, să-l întâlnească pe colegul ei față de care nu avea nici un sentiment pe vremea când erau școlari, ba, din contra își bătea joc de el ori de câte ori se ivea ocazia. Avea chiar și un obicei al ei, să-l tachineze când mergea să o conducă acasă: Ionică-bostănică. Așa i-a spus multă vreme până când nu i-a mai fost interesant acest joc. Acum, iata-l aici, salvând-o de tristețea imensă de care suferea de o vreme bună.

    - Nelu, cum de ai știut că am nevoie de tine? De un suflet cuminte și bun ca tine?

     - Adina, pasiunea mea pentru fluturi n-are limite, după o nouă specie aș merge și la capăt de lume, dar  pentru tine aș face înconjurul lumii ori de câte ori mi-ar fi dor. De asta și sunt aici, nu mă pot bucura îndeajuns fără tine de mirifica lume a mea. Te invit să fii regina vieții mele, fluturele alb după care sunt gata să alerg o viață dacă mi-ar cere-o.

   La o asemenea declarație Adina n-a visat nici chiar când credea că face parte dintr-o poveste frumosă, dar acum când sufletul ei plânge din iubire pentru un vis efemer, nu știe cum să reacționeze. Pe de o parte suferea enorm, iar pe de altă parte chipul de atlet chipeș și declarația de dragoste a lui Nelu i-a dat încredere că viața trebuie privită cu drag din orice unghi, din orice perspectivă pentru că nu știi de unde iese un Nelu îndrăgostit de tine așa cum ești: firească și nemachiată.