Iubire

    

pinterest.com

     Ți s-a întâmplat vreodată să te împiedici și să cazi în momentul când ai vrea mai puțin să ți se întâmple asta? Cu siguranță, pentru că și eu am pățit-o destul de urât într-un moment când tot ce-mi doream mai mult  era să fac impresie, să dau bine. Uite că aceste momente rămân impregnate în memoria noastră și de fiecare dată, când urmează scene similare te concentrezi cu toată ființa să nu te faci iar de poveste. Dar de unde? apar altele și mai nasoale și mai jenante. 
    De exemplu, azi mi s-a întâmplat să fac o ditamai piruietă în fața sorții, să bat chiar și mătănii. Am bătut... ca să fie tot tabloul perfect. M-am ridicat, am dat cu privirea prin unghere și, capul sus!

    Nu știu cum e la alții, dar eu când am ocazia prefer să nu fug, să nu mă eschivez de la ceea ce ar putea însemna ieșirea mea în larg, ci din contra, activez instinctul de autoapărare - conștientizarea. Conștientizarea că am în față un caz aparte și trebuie să-l iau ca atare, conștientizarea că  tăcerea e de aur, doar dacă dai nas cu un ditamai filozoful, dar... în alte condiții, riști să fii luat de prost. Și cum nu vreau să fiu neam cu Păcală și mai stiu că cel ce tace consimte, ripostez, că... doar nu vreau să fiu  momeală. Așa că las să triumfe zisa mea: Revendecă-ți dreptul la replică și nu lăsa norii să-ți tulbure privirea, asta ar însemna să îngenunchezi mereu. 

    Fii morală, senină  și, nu uita să fii umană, asta te ajută să rămâi integră.