Eu încă învăț

     

       Mi-e gândul la ce s-ar întâmpla dacă aș intoarce timpul înapoi. Cum ar fi toate? Cum ar evolua viața fără tine în toată ființa mea? Nu știu, prefer să nu dau în bobi și să constat că ziua în care ai decis să vii pe lume mi-a schimbat soarta vefement. Mi-a aprins lumina speranței la veșnicie, mi-a inundat ființa cu tot ce înseamnă maternitate. Deși, trebuie să confirm că sentimentul îmi era familiar, dar incomplet fără  tine. Acum că suntem un trio perfect, mă alimentez cu nectarul vostru tineresc și parcă prind și eu la avânt. Am o forță inepuizabilă de a pune umarul la tot ce veți făuri de acum în colo. Vreau să cred că ținându-ne  de mâini suntem mai puternici, mai ambițioși și cu mult mai multă stofă de învingători.

    ...gândul că ziua de azi ar fi putut fi altfel e de-a dreptul ispititoare. Închid ochii și te văd pictând pe cerul tău chipul meu fericit, pentru a-l înveșnici, iar eu îți aduc torta ta preferată  și te rog să sufli în visuri, nu pentru a le alunga, ci din contra, pentru a le aprinde și mai mult. Exact ca și scânteia, cu cât sufli în ea cu atât mai mult își ia avânt. De fapt, îți pui o dorință pentru fiecare fir de lumină, astfel că fiecare an îți adaugă în traistă dorințe, care ulterior se transformă în adevărate perle. Acest joc mi-aș fi dorit să aibă loc la nesfârșit, dar sunt conștientă că orice munte escaladat înseamnă multe pietre și genunchi zdreliți. Și cum tu ai tot suflat după dorințe,  mă retrag în tăcerea mea de mamă și supraveghez temerar potecile dorului pe care n-ai cum să le ocolești dacă intenționezi să te descoperi cu adevărat. 

    Azi ți-am făcut un tort din așteptare, e trăirea mamei care și-a dar frâu liber brațelor, pentru ca copilul ei iubit să fie fericit.

     Azi încă învăț cum să te fac fericit, pentru că la școala mamelor nu există vacanță, există doar sărbători.