O altă lecție

     

                imagine: pinterest.com

       E dimineață. Năstica se trezește toată o transpirație. Dar n-are voie să-si plângă de milă. A învățat că nimeni n-are mai mult grija ei decât ea însuși. Chiar dacă n-a fost mereu asa. Dar, în schimb, poate să viseze. Mai are timp până ceasul deșteptător va suna.

     Îi e dor de Tudor, bărbatul cu care a împărțit mai mult de o viață totul. Îl vede aievea, cum o strânge la piept și-i confirmă că nimic nu i se poate întâmpla la umbra brațelor sale. Știe că în preajma lui poate să se descopere așa cum e ea: sinceră și naivă; firavă și copilăroasă. Că doar de asta a și luat-o. Il aude șoptindu-i seara de seară:

- Năstica, scumpa mea fată, sunt cel mai împlinit bărbat. Și așa voi fi toată viața dacă îmi vei fi alaturi.

- Nu-mi concep viața fără tine. Atât avea puterea sa-i răspundă la această declarație. Și se trezeau în îmbrățișarea zorilor și mai îndrăgostiți.

    Și acum încă mai simte fiori când se gândește la el. În acele momente aproape uită că a trădat-o. Că această tradare a facut-o și mai vulnerabilă în fața sorții. Dar gata, de azi nu-și mai permite să se piardă-n amintiri. De azi e puternică. 

    S-a trezit din visare când zorii zilei erau cocoțați pe pervazul ferestrei. Aproape că rata prima lecție dacă nu avea să se grăbească. Nu-și putea permite să întârzie în prima ei zi la o clasă nouă. Așa că și-a pus in grabă taiorul elegant și a trecut strada. Școala era chiar la un pas de casa ei. Asta a salvat-o să intre în clasă o dată cu ultimul elev. Ceva neobișnuit pentru ea până atunci. 

- Bună dimineața! îi răspund într-un glas cei de a cincea. Toți surprinși să o vadă. Doar un tânăr oacheș și bucălat s-a ridicat în picioare și i-a zis:

- Bun venit, doamnă profesoară, știam că veți veni într-o zi și-n clasa noastră. Mă numesc, Gabriel, se mai recomandă băiatul.

- Ce știai, măi Gabriel tu și eu nu știam?

- Doamnă profesoară, nu -l ascultați, se aude o voce de bariton din spatele clasei, el se pune bine pe lângă dv, că gura lui n-o prea are cu subiect și predicat. Vorbeste fără el, cu alte civinte.

      Așa sau altfel, acel copil extrem de sincer i-a amintit de rolul pe care îl are. Unul fundamental: de-a croi, din aceste firi naive, oameni onești, cu simțul frumosului în suflet.