Scrisoare fiului

                                                                                         

imagine pinterest.com

Fiule,

        Azi, când ai ales să te desprinzi din brațele-mi puternice cu determinare și încredere, mi-am zis că e timpul să -mi ocup locul destinat mamelor: acceptarea. Acceptarea că băiatul ei cel drag e pregătit să survoleze și alte culmi înțelepte, aceleași pe care ni le-am dorit cu toții  odată. Unii au reușit, alții mai puțin, dar asta nu înseamnă că tu nu vei reuși. Vei reuși să fii fericit, să împletești din visele acestei lumi propriul altar, pentru că tu poți. Ai în cap de vâsle curajul, demnitatea și onestitatea. Acești pilonii ai omeniei și ai cumsecădeniei în care vreau să-ți scufunzi tumultuosul val al furtunilor, ce -ți vor inunda firea vulcanică ori de câte ori te vei ciocni de o nedreptate. Ele te vor ajuta să te menții în larg și să te scalzi ca într-un Iordan din care să ieși de-a pururea curat și limpede asemeni apei ce te-a făurit: cu înalte virtuți morale și demn să-ți reflecți chipul în oglinda ei fermecătoare. 

    Băiatul meu, va exista în călătoria ta către lume multe mistere greu deslușibile, neînțelese până la capăt, așa cum vor exista și furtuni dornice să te răvășescă. Dar tu nu ceda, înarmează-te cu răbdarea lui Sisif, care, printr-o ironia a sorții a ajuns la cheremul bolovanului. Dar păzea, să nu te angrenezi în exerciții de acrobație zadarnice, ai grijă că de prea multă supunere ai putea să te trezești cu bolovanul strivindu-ți țeasta și atunci tot ce ai zămislit ziua seara ar putea să se surpe. Fii vigilent, dragul meu copil, dar în același timp temperat în acțiunile tale. Fii scânteia care concepe focul, dar în același timp îngrijește-te de flacăra ce te-a scos din bezna beției de sine și asemeni Titanului, ai grijă ca nimeni să nu-ți asedieze cetatea în care te întorci să-ți ostoiești clocotul inimii.  Vor fi mulți demoni de care va trebui să scapi pentru adevărata fericire, de aceea sufletul este tovarășul de care ar trebui să te îngrijești întâi și-ntâi.     
      Dragul meu, nu uita: pentru a învinge demonii rațiunii e nevoie să privești la tine cu iubire și curaj; cu încrederea ostașului care se avântă în luptă pentru a  izbăvi de păcat un pământ, cu credința că lumea din jur este o parte din misterul neînțeles, dar atât de firesc și necesar tărâmului care te ține. Te vei îngriji ca nimeni și nimic din ce te  face fericit să nu fie umbrit de aceiași demoni neînțeleși ai rațiunii. Comuniunea armonioasă cu ei trebuie să țină tot atâta cât va ține viață-n paradis. 

Nu fi ignorant dacă  te temi de ignoranță, așa cum nu trebuie să fii nici înger dacă ți-e frică de păcat. Dar poți, în schimb, să fii tu cel, care privindu-se în cristalinul apei, să găsească  un titanic convețuitor cu toate forțele lui interioare: demoni și îngeri, toți de o potrivă de egali.                                                                                                                                  mama