Am ajuns

 

imagine google.com

       Am ajuns la capătul unui drum deloc simplu, deloc fără angoase, în care m-am tot căutat exasperat și însuflețit, din cauza unor ecouri funebre, venite din îndepărtata lume a lui Iung și Iang. Deși, lumile paralele ale acestor doi sunt învăluite în misterul unor atitudini personale, în raport cu propriile voci și umbre, totuși căutările mele mi-au ajutat în găsirea punctului de referință și a echilibrului de sine. Este foarte important ca aceste descoperiri  să se reverse peste lume ca un curcubeu, exprimând acceptare și deschidere spre adevărul pe care îl exprimă prin reverberațiile umanitare pe care se sprijină Universul.

      Am ajuns într-un punct de reper și aici vreau să rămân, vreau să împărățesc peste propria-mi creație ca peste Univers Dumnezeu. Vreau să mă compun, cu tot cu fiori, din trăiri și retrăiri la care sufletul roșea de neputință și pudoare. Vreau. Asta vreau să mi se întâmple de acum în colo, nu vreau să -mi regret existența fizică fără a ști ce înseamnă să arzi cu tot cu vise atunci când focul e la un oftat distanță.

    Acum când știu că problemele existențialiste fac front comun cu problemele unui ”paradis în destrămare” și cu ”raiul pe pământ” , înțeleg că escapadele din mine, au fost adevărată terapie pentru descoperirea de care mi-a fost frică mereu.