mămica

Mamica mea e femeia tipică de la țara, cea care nu se duce la culcare până nu sunt orânduite toate cum vrea ea. Uneori, poate sa nu doarma deloc de grija unei cloște care scoate pui sau de faptul că trebuie să meargă a doua zi la oraș. Cea de a doua îi dă palpitații, frisoane, anxietate. Abia când se vede la destinație răsuflă a ușurare.

De ce povestesc toate astea azi? Pentru că ziua de azi îmi aduce în memorie una dintre cele mai curajoase iesiri a mamicai " în lume". 

Anul trecut, i-am propus să ne întâlnim la Iași, de ziua ei, mai erau câteva evenimente care se suprapuneau. Și spre mirarea și bucuria noastră mămica a acceptat calatoria cu trenul, ba și pașaport și-a făcut. 

Să-mi zică cineva ca acesta nu-i curaj?

Chiar dacă călătoria, drumul, orasul n-a impresionat-o la fel de mult ca grădinița ei cu flori, noi ne bucurăm că putem crea amintiri împreună.

Că putem să-i dăruim și altfel de trăiri decât cele provocare de "strânsul roadei" sau de "vopsitul ferestrelor". 

...cum vă spuneam mămica mea e femeia tipică de la țară, dar e destul să-i schimbi decorul, contextul și ea devine cochetă și feminină.

Mai jos vă las dovada și prilejul să-i urăm la mulți ani!

La mulți ani, mămica! 

Oare cum să te facem să te gândesti mai mult la tine și mai puțin la ceilalți?