eu

Când am decis să plec, o fostă colegă de facultate, mi-a spus: "să nu îndrăznești să plângi după lingurile și furculițe pe care le-ai lăsat în urmă. Cu timpul, vei conștientiza că nu-ți trebuiesc chiar așa de multe". 

M-a ajutat enorm această formă de abordare a ei despre viata pe care  credeam că reușisem să o construiesc până în acel moment. 

Știa ea ce spune. Trecută printr-o experiență asemănătoare. Tot ea mi-a zis că noi, femeile agresate de partener, avem tendință să ne agățăm de lucrurile pe care le-am adunat în căsnicie, punându-ne propria siguranță pe un plan secund. Avea mare dreptate. Dar am înțeles mult mai târziu ce voia să zică.

La cinci ani distanță, recunosc, am trecut prin diverse stări, emoții, neajunsuri, greutăți. Dar nicioda n-am avut niciodată tendința să mă întorc de unde am plecat. M-am vindecat.