luni, 28 martie 2022

Vrajă

 
pinterest.com

  L-a revăzut aievea. Era aici, lângă ea ca să-i amintească că e vie, că trăiește, că n-a plecat nicăieri tot acest timp.
 Privind spre apus, a înțeles că toate aceste trăiri sunt de fapt reverberațiile unui glas intern, înăbușit de multă vreme într-un vid sardonic. 
 A luat-o de mână și i-a promis să-i arate paradisul de unde nici un ochi neprevăzător n-ar putea să îi pătrundă. Frumos cum era a vrăjit-o.
 Era un Adonis venit parcă să-i aștearnă la picioare nemurirea, cu care ar fi dorit în acel moment să se contopeasc întru păcatul suprem.
 Era exact cum l-a visat: frumos, cu umerii frumoși sculptați, cu pectoralii la vedere de unde putea distinge nemărginirea. A înțeles aceasta imediat ce ochii flămânzi li s-au întâlnit. Și atunci și-au promis ca primul lor vals să fie o unduire de sincope, de la înălțimea cărora să nu coboare nici dacă li s-ar pierde vraja.
 A prins-o în brațe și a ridicat-o până la cer de unde lumea, cu a ei rutină părea o văpaie ce avea să apună imediat ce licărul din ochii lor prindea viață.
    Retrăiește fiece moment, fiece atingere o simte ca pe ultima, dar n-ar renunța nici în ruptul capului chiar dacă ar ști că zorii i-ar aduce mai multă lumină. 
    Iarna aceea i l-a scos în cale. El un june conștient de frumusețea eclantantă. Ea un copil, dar dornică să se facă remarcată. N-avea el ochi pentru fetița ce era, chiar dacă se parea că din când în când ochii lui căutau să scurgă  un strop din fiorul pe care îl bănuia. Îl iubea în taină, ca o adolescentă în căutarea marii iubiri, dar n-ar fi recunoscut nici în ruptul capului în acel moment. Știa prea bine că bărbatul visurilor ei ar trebui s-o remarce din o mie de alte fete frumoase. Și a remarcat-o, doar că fiorii fluizi, care îi accelerau prin vene și-au mai temperat din intensitate. Și acum putea privi cu o stapânire de sine excentrică în ochii care altădată și-ar fi dorit să se piardă. Acum e altceva. E un miraj tot ce i se întâmplă doar că e temperat de experiența matură, de multiplele lecții pe care le-a învățat în lipsa lui.
 ...și totuși prezența lui în viața ei, a reîntors-o la viață. I-a confirmat că femeia pe care o lăsat-o la umbra unor visuri puerile, e vie, traieste iminamente într-un suflet reîncarnat. Tânar, mult mai tânăr, în pofida anilor din calendarul batrânului Cronos, care ticăie cu înverșunare tăioasă: Ea trăiește.

  
   
    
   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ziua în care n-am mai plâns

               imagine: pinterest      Era 4 dimineața, zi de sâmbătă când a urcat în microbusul ce avea s-o ducă pentru prima d...