Jucăria împăratului

Trăia odată, demult, într-un regat îndepărtat, un  fiu de împărat cu chip și coroană de înger, dar ranchiunos și găunos pe dinăuntru cum nu mai văzuse de când se știe acea împărăție. Deși i s-a ursit la naștere și frumusețe, și talent, și bani- într-uncuvânt n-avea ce să-i lipsească acestui tânăr atunci când va ajunge la vârsta împărăției, el usca de ură și firul de iarbă pe lângă care trecea, până și apele înghețau la gâlgâitul lui acid.

Trebuie să știți că se născuse acest flăcău din cei mai avuți părinți  și cum le stă bine ăstora ca ei, i-a dat fiului de toate, doar-doar să fie cu stare și căutat de împărățiile cu fete bune de măritat. De toate i-a dat împăratul-tată, ba chiar și împărăteasa cea nătângă i-a șoptit la ureche:

- Ai grijă pe unde calci, că calici și opincari sunt destui să-ți puie piedici și să te facă să încurci cărările.

-N-ai grijă mămucă, pe aceștea-i văd de la o poștă și-i nimicesc cu un bobârnac. Și-i flutură-n vânt de ai fi zis că-s zidul Berlinului în vârful puștii. Dar imediat și-a dat seama că maică-sa scurtă la minte cum este nu știe nici de zidul berlinului și nici de dorința lui de-a-și încerca bobârnacii și a lăsat-o mai moale, zicând mielușește " doar știi că ursitoarele m-au binecuvântat cu cele mai fine degețele și nu mi le murdăresc cu tot felul de peri de vară" Dar el stia că de le-ndoaie ajung cât munții Făgărașului și muștereiii și neghiobii n-au decât să-i se ferească din cale. Dar tot parcă căuta o confruntare cu ei.

- Unde-s toți opincarii și nespălații de nu-i poate maică-mea suferi să-i iau la pieptănat cu puterea din cele cinci degitare?

Asta credea împărățelul atunci când era ca o trestie, o mogâlgeață cu coroniță, că pe atunci ditamai coroană purta doar Împăratul- împărăților, adică taticul, care tot credea că mogâldeața asta care-și tot flutură bobârnacii în vânt se plictisește. Și atunci nevoie în ograda palatului - moștenitorului lui are nevoie de jucării vii. Și ce credeți? A dat sfoară în țară să se inventeze ceva ce nu mai era pe lume, ceva care l-ar ține pe fiul său legat de un loc. 

Au venit la împărăție care cu boi, adevărate jucării pentru bobârnacii  iuți ai fiului său. Au fost aduși copii de prin alte împărății ca să se joace cu micul mucalit. Dar nimic, tot ce i se aducea, acesta ignora și mai vehement. Până îm ziua când bătrâna găinăreasă, i-a cerut împăratului să-i spună și ea o vorbă.

-Spune, babo, ce te tot învârți de colo -colo, spune, nu vezi că-mi pierd fiul cu zile.

Atunci găinăreasa a vorbit:

- Mărite împărate, daca tot vrei să-l legi de acest loc, scoală-te, ți-ajunge cât ai împărățit pe acest ținut, dă-i tronul împărățelului, e jucăria de care se va ține cel mai bine.

                                ( va urma)