Obsesii

       

                                                         Pinterest.com

       Cu toții avem obsesii,  frici, vise și visuri, succese și insuccese, regrete care plâng "după ce am făcut" și "după ce puteam face", dar ne e teama, la un moment dat, să recunoastem că fac parte din noi și că fără ele nu am fi noi înșine. Aceste "nimicuri" obsesive ne controlează pulsul memoriei, ne teleportează într-un trecut ezoteric și ne obligă să ne sacrificăm unor străine idealuri, ne împiedică să fim lucizi și sinceri atunci când privim în viitor, spre visuri, care ajung să devină materie doar dacă sunt urmate cu obsesie. Acestea două: visul și obsesia, conduc spre succes când ne detașam de "nu pot", de oameni, pentru care "a visa" este pură nebunie. 

   A început să se îndrepte spre țel purtat  de nevoia de a-și demonstra că poate, că nimic nu-i  va  sta în cale atunci când își dorește cu adevărat ceva, mi-a spus Andrei. Era convins că viața lui trebuie să fie alta decât a parinților lui, trebuia să le demonstreze că viața nu este făcută ca să fie trăită la limita sărăciei, ca fiecare are dreptul să creadă că de el depinde ce culoare din curcubeu va avea. Galbenă care îl va conduce spre căldura unei vieți de familii tihnite, roșu care îl va ameți în mrejele unei lumi agitate și frustrante ori indigoul care-i va ajuta să le aibă pe toate celelalte culori doar îndreptându-se obsesiv de insistent spre ele. Asa a început să se construiască lumea lui. La început a lăsat să-i încolțească cel mai năstrușnic vis de până atunci, va fi cel mai bogat om, un om care le are pe toate: și bani, și casă, și masă și va împărți din toate acestea cu cei care l-au încurajat să le aibă.

Intâmplător a dat de un citat celebru, a lui Grant Cardone  care spunea exact ce credea și el: "Nu primi niciodată sfaturi de la cel care renunță" era mesajul care-i întărea convingerea despre forța lui "pot" și "vreau", a înțeles atunci  că a te îndrepta spre vis înseamnă să nu renunți la ceea ce te face ferm în fața provocărilor. 

   Într-o zi și-a făcut nod visul și a pornit să adune stele de pe un cer imens, a început a îmburca în traistă fără să se mai gândească de are nevoie de atât de multe - tot ce știa e că trebuie să aibă de unde alege în caz că ar putea să se-mpiedice. Și s-a împiedicat, a căzut, s-a ridicat și iar a căzut, până la momentul în care a înțeles că trebuie să se proptească în ceva, și atunci s-a agățat de vis, de acelaș vis, doar că de data asta mult mai obsesiv, cu ardoare, cu tenacitatea neînvinsului și a reușit să stea așa până s-a convins că nimic nu e mai dulce decât o lume văzută de la înălțime. Înălțimea unui vis realizat în care ai crezut și l-ai urmat obsesiv.