E zi de hram

... Dis- de- dimineață broboada mamei n- are astâmpăr. Are prea multă treabă că să doarmă liniștită. Ici un păretar de dres, dincolo un țolic a rămas neînsăilat. Și toate trebuiesc drămăluite până cucoșul va cânta a musafiri. E hram. 

  Mirosul prăjiturilor cu " pudră" îi ispitește de vreo trei zile răbdarea, dar și- o pune în frâu. Pentru că azi e hram. E ziua în care, oaspeți din trei sate, vor bate la portiță. Vor veni să-i cinstească casa și masa. De aceea, cu poftele mai rabdă ea, că doar nu dau turcii? Are ea timp să-și astâmpere nevoile. N-o mai rămas atât până la asfințitul soarelui.

     În casa cu broboadă în floricele azi e zi de sărbătoare. Toate radiază aici de când se știe. Prind la viață. Până și candela, vestitoare de liniște și miracol și-a intensificat licărul opac. Și-a întins veghea peste casa care mustește a dor de copii, a pâine coaptă. A copilărie. 

...pe vatra încinsă dă în clocot piftia. Știe că e sărbătoare. Știe că doar gustul ei mai are efect afrodiziac asupra copiilor raspândiți prin lume. Poate așa se întorc. Poate așa se întorc sărbătorile în casa cu broboadă- n floricele".

#crâmpeiedejurnal