Felicitare

            Violeta mea dragă, e greu să mă raportez la ziua ta fără să simt gerul din calendar și zăpada scârțâindu-mi sub tălpi. Dar am să încerc să evoc despre cum o soră mai mare și una mai mică pot micșora distanțele fără a perturba sentimentele ce le leagă. 

   Tu știi și eu știu că ne avem una pe alta, iar acest fapt e cel mai colosal exemplu de fraternitate.

  Te iubesc fără judecată. Așa cum doar o soră, care a împletit la zulufii aurii, știe să o facă. 

  Te iubesc, la fel cum iubesc duminicile în care ne plimbam de mână dorurile pe ulițile satului, din a căror izvoare ne tragem.

    Te iubesc...

   Te iubesc, așa cum îmi iubesc nepoții( copiii tăi), care au venit ca o confirmare, că ești un cumul de valori. Toate însușite cu responsabilitatea exemplelor din fața ta.

    Pentru toate astea și încă multe pe care ți le-am tot șoptit la ureche, te iubesc.

   N.b: recunosc, ți-am cam "ciufuli" facebookul, cautând prin amintiri, tot ce mi-ar fi scăpat de la atâta zarvă în lume.

   

    

    

    

    

El

       Gropițele de pe chip îl fac cel mai agreabil și senin bărbat. E tandru și bun, mereu gata să-i dea dreptate chiar de nu are. E împăciuitor și bun. Astea sunt calitățile ce sar în evidență până ajungi să-i cunoști inima mare cât un soare. Trebuie să vă spun că pe măsură ce ajungi să-l cunoști, câștigi în viața ta cel mai minunat om. Nu vă mai spun ce noroc să-l ai ca iubit?!

     E pasional, romantic, gingaș și afectuos. M-a cucerit. În brațele lui se simte iubită, răsfățată și cea mai frumoasă. Are grijă să știe asta și tot face și-i amintește că are cei mai frumoși ochi, cele mai frumoase buze și este cea mai minunatà dintre femei. Ea îl crede, pentru că de când a intrat în viața ei chiar se uită cu poftă în oglindă și-i place tot mai mult omul ce este.

    Asta e bărbatul care o iubește cu tot cu defecte. O venerează poate prea mult uneori, dar cum altfel când ai cea mai frumoasă femeie din Univers?

Asta e Ea, iubirea unei minuni de om.

El o iubește!

Ea îl iubește!

   

Ea

E frumoasă. E carismatică. Bună și deșteaptă, iubitoare și senină. E nebunatică. E așa cum mi-am dorit-o, cum am visat-o.

A apărut în viața mea ca o binecuvântare, ca să-mi amintească că-s viu, că trăiesc, că pot să iubesc cum n-am mai făcut-o vreodată.

E energie curată atunci când mi se cocoloșește în brațe. Când râde, când mă invită să dansăm de nebuni în plină stradă sau în pat goi pușcă. E efervescentă și-mi dă și mie curajul să fiu.

E viața mea, așa îmi place să- i spun atunci când îmi cere să o alint. E feblețea mea, pentru că atunci când își aprinde cei doi ochi albastri sclipitori las toate armele jos. Atunci tot ce-mi doresc e să o strâng în brațe ca să mă conving că nu visez, și toată marea de lumină vine din cele două sclipiri azurii doar pentru mine.

   e specială!

   e gingașă!

   e mărinimoasă!

   e perfectă!

   ...și mă iubește!

   E IUBIREA mea!

   Și o iiiu- beeeesc!

     

O poveste

Era decembrie, ultima zi dintr-un an în care s-au regăsit, după lungi căutări. El ditamai bărbatul i-a spus timid că a căutat-o toată viața și că ar da orice ca ochii ei albaștri să-i zâmbească o eternitate. Ba chiar i-a promis să o facă fericită cum n-a mai fost niciodată până atunci. De aici și până la savoarea sărmăluțelor a fost doar un pas. Ba, vor spune ei, că aceste bunăciuni au avut un rol crucial în povestea pe care au crescut-o până acum. Le-a confirmat că aveau aceleași gusturi culinare. Despre celelalte au aflat din nopțile nesfârșite, cu discuții până în zori. 

   Așa a prins viață tot ce au astăzi: kilometri de mesaje, sute de fotografii, declarații de dragoste în locuri la care până atunci doar visaseră, fără număr "te iubescu-ri" și multe, multe nopți de pasiune. Toate luate împreună e povestea lor. O POVESTE DE IUBIRE.

Tu poti!

      Când am crezut că am învățat să zbor, mă pomenesc istovită de exercițiu acesta interminabil. O adevarată povară această tentativă de a zbura fara  aripi. Chiar imposibilă aș zice acum, dupa atâtea încercări. Și totuși optimismul meu vine din curajul de a mă aventura în acest joc de sfidare a destinului. Am zis că pot și aproape că am reușit să mă urnesc de la sol, ba chiar sa iau și puțină altitudine. Dar, într- un moment de nerabdare m-am pomenit dezechilibrat și acum trebuie să o iau de la început. 

- O muncă zadarnică făra voință, mi- am zis și am început să mă reinventez. Să-mi reinventez noi aripi, care să mă facă stăpân din nou peste destinul din mine.