imagine: pinterest.com
Off! Atâta durere ascunde sufletul unui om ca n-ai unde să te dai la umbră de atâta nefericire. Ești înconjurat de oameni triști de-ți vine să te împarți cu fiecare din puținul tău doar să le pui pe chip un zâmbet.
Dis-de-dimineață te ciocnești de asemenea destine. Da, destine, pentru că unii au făcut un mod de viață din această stare, respingând la nesfârșit lumina ce se -ndreaptă de la capătul tunelului.
De la o vreme, mă ofer să le sugerez gratis, că frumusețea vine din puținul vieții trăit cu demnitate, cu zâmbet și ochi descrețiți. Nu-mi reușește întotdeauna, dar tind să mă încumet să cred că zilnic zâmbindu-le acestor chipuri triste, dăruiești speranță. Dăruiești lumina, care oferită constant poate să transforme o tristețe într-un nimb de fericire, bunătate, că asta ne lipsește până la urmă și unora și altora.
